Ce întrebi la prima vizită
Prima ședință se decide de obicei în cinci minute de discuție, pe un preț. Întrebările de mai jos mută discuția de la cât costă la ce se întâmplă — și scot la iveală, fără confruntare, diferența dintre un loc care știe ce face și unul care vinde ședințe.
Despre procedură
- Câte ședințe sunt necesare, realist, pentru cazul meu? Un preț pe ședință nu spune nimic fără numărul lor. Zece ședințe ieftine costă mai mult decât patru scumpe.
- Ce rezultat e realist și ce nu se poate obține cu procedura asta? Un răspuns bun conține și o limită. Cine nu numește nicio limită vinde, nu explică.
- Cât ține și ce se întâmplă când trece?
- Ce nu am voie să fac după și câte zile?
Despre aparat și produs
- Ce aparat folosiți și pe ce parametri lucrați la fototipul meu? Fototipul — cât de deschisă e pielea — decide dacă o procedură se poate face în siguranță. Un loc care nu-l pomenește nu face evaluarea.
- Ce produs se aplică după și e destinat pătrunderii în piele? Serurile cosmetice obișnuite aplicate pe canale deschise sunt cauza cea mai frecventă a complicațiilor descrise în literatură.
- Acele și consumabilele sunt de unică folosință?
Despre cine execută
- Cine face procedura — dumneavoastră sau altcineva?
- Ce calificare are persoana care o face?
- Dacă procedura e medicală: e medic, și ce specialitate?
Despre ce poate merge prost
- Ce complicații poate avea și cât de des le vedeți?
- Dacă apare o complicație, ce faceți și cine mă preia?
- Există o ședință de control inclusă? La injectabile, controlul la două săptămâni face parte din procedură, nu e corecția unei greșeli.
Semnalele care spun să mai căutați
- Preț valabil doar azi, sau pachet de zece ședințe cerut înainte de prima.
- Promisiune de rezultat garantat. Nicio procedură din estetică nu are așa ceva.
- Fotografii înainte-după ca argument principal. Codul deontologic le interzice tocmai pentru că sunt o promisiune de rezultat.
- Nicio întrebare despre boli, medicamente, sarcină sau alergii.
- Răspuns evaziv la „cine face procedura".